Terapie de granita

Astazi vreau sa va impartasesc din experienta mea in directionarea corecta si deschiderea catre o anumita metoda alternativa.

Sunt terapeutul care folosete sinergismul in procesul de vindecare, respectiv utilizarea mai multor tehnici de lucru, chiar in aceeasi sedinta, "trei in unu", cum imi place mie sa spun; apare astfel deschiderea pacientului spre o anumita terapie. 

Sunt pacienti care vor sa ocoleasca medicamentele pentru ca au aflat despre nocivitatea lor asupra ficatului, pancreasului si rinichilor, atunci cand sunt folosite in exces.

Blocarea acestor organe conduce la o serie de alte disfunctii in organism. Nu-mi place sa folosesc denumiri de boli pentru ca toate, in final sunt de fapt niste blocaje, niste disfunctii energetice.
Omul in suferinta, sau hai sa-i spunem mai aproape de real, in durere, se hotareste sa inlocuiasca medicamentele cu principii fitoterapeutice; ceai, tincturi de plante, etc. Dupa trei saptamani constata ca nu s-a intamplat nimic imbunatatitor in simptomatologia lui, durerea este inca acolo. Cauza stagnarii: omul respectiv nu are deschidere catre plantute pentru ca acum sau altadata a gresit fata de ele, de egregorul lor, de spiritul plantelor. Fie le-a folosit impotriva vietii (plantele otravitoare se folosesc in cantitati homeopate ca sa aiba eficienta) sau alte manifestari de discreditare a tot ceea ce natura ne ofera.

Personal, am trait o astfel de experienta si pot spune ca plantele  luate sub diferite forme nu ajutau (eram la inceputul meu spiritual) si am fost sfatuita sa-mi pun tincturile pe piele deoarece digestiv nu aveau efect.
Am inceput apoi o lucrare completa de a cere iertare la egregor si spiritului plantelor pentru tot ce am gresit acum sau altadata. Dupa un timp am lucrat cu plantele, preparand chiar eu tincturi, remedii pe baza de amestecuri, alifii si macerate. Recunosc sincer, m-am ajutat de radiestezie pentru a aduce remediul la vibratia potrivita persoanei care avea nevoie de el.

Fac o paranteza ca sa va spun ca, in general, nu ceea ce mancam ca si consistenta fizica ne face rau ci vibratia a ceea ce mancam, chiar si ca vegetale trebuie sa corespunda cu fiecare din noi. Suntem unici precum este fulgul de zapada.

Chiar aceeasi planta nu vindeca doi oameni cu aceeasi durere.
Un alt subiect pe care vreau sa-l pun pe tapet este cel al diagnosticarii. Un interviu cu Eric Pearl mi-a confirmat ca sunt pe un nou drum stiintific, nepunand accentul pe diagnosticare.
Cuvantul diagnosticare este compus din doua parti: di=doi in latina si agnosis=nu stiu in limba greaca. Deci este vorba de doi (eu si pacientul) care nu stim, dar etichetam suferinta omului in functie de cultura si  intelegerea intelectuala si atunci vrem sa conducem vindecarea cu mintea, sa aplicam anumite  tehnici care se recomanda in cazurile care ajung la noi cu "diagnostic" de la medic sau rezultat al calitatilor noastre extrasenzoriale.
Blocam procesul de autovindecare care este un program cu care suntem inzestrati de la creatie. Pentru ca Dumnezeu in marea lui iubire (caci din acest fluid ne-a facut ) ne-a implementat un mecanism perfect de autovindecare pe care noi in timp l-am negat si sugrumat cu "neputinta noastra de a crede in noi si Creator".
Noi terapeutii trebuie sa asiguram pacientilor sau clientilor nostrii cum se spune in strainatate un loc de confort "ca la mama acasa" si sa lucram energetic sau mai bine zis, sa lasam energia care are inteligenta divina sa lucreze in simbioza cu corpul, care deasemenea stie foarte bine care-i sunt nevoile. Cu rabadare se ajunge la echilibru si armonie si treptat durerea din organism se atenueaza pana la disparitie.
Am pacienti care nici nu stiu ce diagnostic medical au. Ii lucrez cu intentia de vindecare spre binele lor superior si al tuturor.
Si mai ales noi terapeutii lucram cu "ceea ce suntem noi in esenta ca nivel de constiinta" pana in acest moment. Cu cat eliberam paradigmele vechi si ne concentram pe paradigma iubirii (pentru care a venit Iisus pe pamant), cu atat dam libertate inteligentei divine sa se manifeste. Noi suntem observatori si tamaduitori ai sufletului.
Atentie dragi colegi, medici si terapeuti, nu va mai  jucati cu vorbele cand vreti sa diagnosticati. Cei drept oamenii datorita culturii vor sa afle mai de graba diagnosticul intr-o prima faza, nefiind concentrati pe vindecare.

La mine, la reflexoterapie a venit o pacienta care intrase in depresie sevara in urma unui dialog cu un medic oncolog. Dupa consult a intrebat-o daca mai are copii:

"-Da, am doua fete, a raspuns pacienta cu bucurie.

- Atunci zise "maestrul", scoatem tot ca nu mai este nevoie sa faceti copii".
Aceasta abordare a declansat in fiinta pacientei un cutremur, pentru care acum se trateaza alternativ.
Diagnosticarea se poate face bland, ocolindu-se denumiri de boli, pentru ca odata adusa la cunostiinta pacientului boala, chiar intr-o faza incipienta, se agata de pacient, pana cand se intipareste in mintea acestuia. Am auzit multi pacienti "laudandu-se" cu exprimari de genul: diabetul meu, cancerul meu, lucru care ingreuneaza vindecarea pentru ca trebuie demontat acest program de apartenenta la egregorul bolii.
Un tamaduitor deschis va educa mai intai pacientul care ajunge la el pentru diverse probleme fizice sau psihice, educatie vis-a-vis de modul de abordare a starii acestuia, ajutandu-l sa inteleaga ca a ajuns in aceasta situatie datorita traumelor emotionale si practicarii unei abordari mentale eronate. Va folosi atingerea fizica incurajatoare, ii va vorbi de autoapreciere si autovalorizare, de schimbarea prioritatilor in viata sa, folosind metode blande de vindecare, neinvazive.

DEVIZA manifesta: Fii tu schimbarea pe care vrei sa o aduci in oameni!